2. Comunicarea: Vă aduceți aminte de vreo campanie a Uniunii Europene, de vreun brand al Uniunii care să fie cunoscut în toată Europa? Nu mă refer la branduri private din țările europene, ci la proiecte sau programe finanțate din bani europeni pe care să le recunoască și-un olandez, și-un român, și-un finlandez, și-un portughez? Eu, nu! Singurele branduri asociate cu Uniunea Europeană cunoscute în toată Europa sunt Erasmus și Brexit. De ce sunt atât de cunoscute și de ce sunt atât de puține? Pentru că ele se numesc la fel în toate limbile europene, iar europenii vorbesc și scriu despre ele folosind aceeași denumire! Uniunea Europeană trebuie să-și promoveze programele de succes printr-un brand comun în toată Europa. Nu poți promova același brand folosind denumiri diferite în fiecare limbă a fiecărui stat membru! Europenii au nevoie de numitor comun atunci când vine vorba de programele și proiectele Uniunii. Când călătoresc și se întâlnesc unii cu alții, europenii ar trebui să recunoască oriunde în Uniune denumirea unui program european al cărui scop era de fapt să-i unească și să-i facă să povestească. De aceea, cred că este imperativ ca programele europene în care sunt direcționați (mulți) bani europeni să aibă o denumire comună, un brand comun care să contribuie la interacțiunea dintre europeni și care să fie promovat în toată Europa sub umbrela aceluiași brand comun (evident, descrierea brandului și promovarea lui va continua să fie în limba locală, dar denumirea brandului ar trebui să fie valabilă pentru toate limbile europene: e.g. Erasmus, Brexit, Eurovision, GDPR). 

Referitor la Brexit și la abilitățile de comunicare ale Uniunii Europene, aș vrea să fiu din nou avocatul diavolului și să-mi exprim (încă) o dezamăgire față de Uniunea Europeană. Eșecul Brexitului nu a fost doar al Marii Britanii, ci și al Uniunii Europene și mai precis, al Comisiei Europene. Rezultatul final de 52% în favoarea ieșirii Marii Britanii din Uniune s-a datorat în mare parte campaniei Vote Leave care a scos la iveală sentimente de melancolie față de istoria și suveranitatea britanicilor și posibil dezamăgirea față de Uniunea Europeană, dar acele 2 procente care au făcut diferența între Leave și Remain ar fi putut fi contracarate cu mesaje pro-europene de către Comisia Europeană și mai precis, Reprezentanța Comisiei Europene din Londra. Comisia Europeană a eșuat să reprezinte și să comunice interesele Uniunii față de cetățenii ei. Acest eșec trebuie asumat, iar modul în care Uniunea Europeană comunică cu cetățenii trebuie regândit. Echilibrul dintre suveranitatea țărilor Uniunii și interesul Uniunii este un echilibru sensibil și dificil de menținut la nivel instituțional. Europenii ar trebui să vină în ajutorul instituțiilor europene pentru a apăra scopul Uniunii atunci când acestea nu vor sau nu pot să o facă, dar fără un leadership asumat oamenii rareori se unesc să lupte pentru o cauză comună, mai ales atunci când cauza se află la mii de km depărtare.