5. S-a dovedit în vreun fel că țările care difuzează filme dublate la TV au convins mai mulți vorbitori să le adopte limba? Sau că cetățenii țărilor care au subtitrări la filme și-au uitat limba maternă? Eu nu am văzut vreo statistică în acest sens. Însă am călătorit destul prin Europa și am vorbit cu destui europeni încât să-mi dau seama în ce țări am șansa să mă înțeleg cu un om (oarecare) în limba engleză. Am vorbit cu europeni din țări care au subtitrări la filme (țările nordice, țările balcanice, Olanda, România, Portugalia, Grecia) și cu europeni din țări care dublează filmele în limba lor maternă (Franța, Spania, Italia, Germania, Ungaria, Cehia, Polonia). Raportul dintre nivelul limbii engleze al unei țări și existența subtitrărilor este valabil, dar nu neapărat validat de statistici. Germania vorbește mai bine engleza decât România pentru că limba germană este o limbă germanică la fel ca engleza, iar germanii sunt mai educați decât românii. Deși nivelul educației este mai scăzut în România decât în Franța, Spania, Italia și Cehia, românii vorbesc mai bine engleza decât cetățenii acestor țări pentru că are filme subtitrate în limba română. Franța, Italia și Spania sunt la coada clasamentului la nivelul Uniunii. Sistemul de educație și politicile naționaliste contribuie semnificativ la discriminarea cetățenilor europeni față de expunerea lor la limba engleză. Consider că cea mai discriminatorie politică naționalistă pentru europeni în domeniul cultural este dublarea filmelor. Cred că este nerespectuos să degradezi arta cinematografică din cauza orgoliului național și a fricii față de ceva cunoscut, mai ales în lipsa unor dovezi clare care să-ți confirme argumentul! Este la fel de nerespectuos să pui un filtru Instagram pe fotografia unei picturi faimoase din Louvre sau să mergi cu traducătorul după tine la toaletă în Parlamentul European sau să pretinzi un sărut franțuzesc de la cineva (oricine) când tu mesteci gumă! Acel filtru, acel traducător și acea gumă sigur va sta în calea următoarelor întâlniri culturale dintre tine și alți europeni! Consider că un destin comun al europenilor începe cu diminuarea politicilor naționaliste ale statelor membre care discriminează posibilitatea interacțiunii dintre europeni. Această interacțiune emoțională și umană este posibilă numai prin intermediul unei limbi comune. Diversitatea Europei nu înseamnă frica față de străini (politici naționaliste), ci deschiderea față de interacțiune printr-un numitor comun, într-un cadru comun. Nu poți să ai o interacțiune genuină atunci când cadrul comun este înconjurat de filtre.