7. Respect toate limbile lumii în mod egal. Unele mă atrag mai mult, altele mai puțin, dar le respect pe toate. Nu am ales limba engleză în mod voluntar atunci când am învățat-o în școală, dar nu am simțit că engleza a fost impusă asupra mea (așa cum s-a întâmplat în istoria Europei cu alte limbi europene). Am învățat și consumat engleza din plăcere prin artă (muzică, filme, seriale, cărți) și călătorii. Dacă ar fi existat oricare altă limbă care să fi avut succesul pe care l-a avut engleza la nivel global, probabil aș fi zis același lucru și despre acea limbă. Dar nu există. Realitatea ne demonstrează că engleza este singura limbă care poate uni europenii. Acest lucru nu reprezintă un omagiu adus vreunei țări și nu reprezintă o insultă adusă niciunei alte țări. E pur și simplu o realitate. Nu trăim într-un trecut melancolic (în care să se vorbească o altă limbă europeană, oricare ar fi ea) sau într-un viitor utopic (în care să se vorbească esperanto sau să existe o tehnologie care să traducă în timp real). Singura utopie spre care cred că ar trebui să tindem este destinul comun al europenilor și al Europei, iar engleza este singura care poate contribui la realizarea acestui destin comun (oricum ar arăta el). Nu contează ce limbă folosești, contează ceea ce spui și ceea ce simți atunci când o folosești! Nu contează în ce limbă visezi, contează ceea ce construiești! Rămâne la latitudinea noastră cum scriem viitorul (încă) nescris al Europei.