E votul de-ajuns într-o democrație?

În funcție de maturitatea unei democrații, cetățeanul poate avea două tipuri de relație cu politicianul atunci când acesta ajunge într-o funcție publică:

1. Fie are încredere că va face ce a promis și îl lasă să-și facă treabă pentru care a fost ales, până la finalul mandatului, iar demnitarul la rândul său se așteaptă ca cetățeanul să nu-l bată la cap în fiecare zi cu ce ar trebui să facă. 

2. Fie pune presiune pe demnitar pentru a-și face treaba mai bine și mai repede și pentru a acorda prioritate domeniilor care îl interesează pe cetățean.

În România deceniului (probabil secolului) nostru singura relație normală (la cap) a cetățeanului cu demnitarul este cea de-a doua și anume, presiunea. Altfel, demnitarul cel mai probabil va ignora nevoile cetățenilor. Este un fapt istoric și cultural. Lasă-mă să te las scrie pe fruntea multor politicieni (români). Interesul vizibil al politicianului față de cetățean este să spună da, da, sigur că da în orice situație. Interesul ascuns al politicianului față de cetățean este să gândească da, da sigur că da..că câștig voturi sau bani! Modul în care cetățeanul îl face să creadă pe demnitar că e în interesul lui să-i rezolve problema îi va crește șansa către succes. De aceea e important să știi cu cine ai de-a face înainte de a cere ceva în mod explicit politicianului.  Numai în funcție de interesul acelui politician îți poți construi strategia și acțiunea. Dacă nevoile politicianului nu sunt congruente cu nevoile tale, atunci riști să nu ajungi la un numitor comun și la o soluție, decât prin schimbarea politicianului prin vot. 

Am menționat mai sus noțiunea de grupuri de interese pe care aș vrea să o dezvolt în continuare. Interesul național al unei țări suverane este reprezentat de suma multiplelor interese individuale și colective din țara respectivă. Aceste grupuri de interese reflectă dinamismul societății civile formată din cetățeni și organizații, iar societatea civilă poate pune presiune pe demnitarii publici prin proteste și lobby

Protestele pot fi organizate oricând și oriunde, în spațiul public pentru a pune presiune pe demnitari, iar autoritățile nu au dreptul să folosească violență în cazul în care protestele sunt pașnice. În schimb, autoritățile au datoria să protejeze cetățenii atunci când lucrurile scapă de sub control din cauza protestatarilor. 

Lobby înseamnă ca societatea civilă formată din cetățeni și organizații să aibă influență asupra deciziilor politicienilor și în consecință, asupra agendei publice (legislație, prioritizarea resurselor, transparență instituțională etc). Lobby nu înseamnă trafic de influență. Lobby înseamnă să cunoști un politician personal sau să ajungi în anturajul lui și să-l convingi să ia anumite decizii (nu prin mită sau favoruri materiale). Lobby înseamnă să organizezi o campanie cu alți oameni susținuți de organizații non-guvernamentale prin care pui presiune pe un demnitar să facă sau să spună ce vrei tu! Sindicatele (angajații) și patronatele (angajatorii) sunt exemple de societate civilă organizată care fac lobby. Vocea acestor interese diferite este esențială pentru influențarea unui politician. Lobby înseamnă creativitate și persuasiune. Lobby înseamnă perseverență. Educația civică în școli este motorul unei societăți civile active, iar societatea civilă este esențială pentru o democrație agilă și abilă. Dezbinarea societății civile este în favoarea politicianului pentru că dezbinarea duce la ignoranță și delăsare!