Tatăl meu îmi spune într-o zi că dacă vreau să ajut alți oameni mai întâi trebuie să am cu ce. Eu îmi doresc multe, dar trebuie să am și posibilități, îmi explică. Îl înțeleg. De fapt, îi înțeleg. Nu e singurul. În opinia lui, am nevoie de bani pentru a-mi îndeplini o dorință. Dar fără o dorință sinceră și insistentă cine își poate găsi motivația să producă bani? Banii sunt doar combustibilul. Dorința este destinația. Așa funcționez eu. Altfel. Poate tu funcționezi lafel sau tot altfel. Altfelii și lafelii reprezintă cele două tipologii de oameni pe care le-am descoperit pe acest pământ. Lafelii sunt oamenii care trăiesc prin bani și altfelii sunt oamenii care trăiesc prin vise. Nicio categorie nu este superioară celeilalte și ambele categorii însumează un grad de fericire egal. Până la proba contrarie. Cred că altfelii și lafelii trebuie respectați în egală măsură, pentru că au merite complementare. Voi încerca să fiu avocatul fiecărei categorii.

Altfelii au o dorință insistentă să fie altfel. Ei sunt nomazii care-și caută fericirea prin visele lor care îi motivează. Ei nu împrumută vise. Tot ceea ce fac ei este să se apropie pas cu pas de un vis. Altfelii au speranță infinită și nu sunt intimidați de succesul aparent al lafelilor. Singurul impediment al altfelilor este viața lor finită. Dilema lor existențială este echilibrul dintre vise și realitate și timpul pe care-l dedică celor două lumi. Cei mai fericiți altfeli sunt cei care-și trăiesc visul în fiecare zi. Cei mai norocoși altfeli sunt cei care-și trăiesc visul măcar o dată în viață. Cei mai memorabili altfeli sunt cei care nu-și văd visul împlinit, asta pentru că visurile împlinite au nevoie de validarea celorlalți altfeli și lafeli. Dar asta nu-i oprește pe altfelii memorabili. Ei mor și visurile lor rămân.

Lafelii, în schimb, au nevoie de stabilitate și de validarea celor din jur pentru a-și estima potențialul. Lafelii sunt acei oameni previzibili și responsabili care nu întârzie la muncă și pe care te poți baza că-și plătesc taxele și ratele la timp (chiar din timp). Lafelii sunt cei care plătesc cel mai mult la bugetul de stat, bani care îi ajută pe altfeli să continue să viseze, să exploreze și să creeze. Dacă altfelii sunt motivați de dorințe insistente, lafelii sunt motivați de nevoi exponențiale. Orice oportunitate bună pentru lafeli înseamnă mai mulți bani. Ei nu aleg în funcție de ce-și doresc, ci în funcție de posibilități. Înainte de toate, se gândesc la cei dragi și la nivelul lor de trai. Lucrurile materiale și zâmbetele celor dragi reprezintă zâmbetele lor.

Lafelii nu se nasc responsabili și altfelii nu se nasc visători. Nimeni nu se naște cu nimic. Doar cu un ADN unic și o moștenire nemeritată. Orice altfel poate deveni lafel și orice lafel poate deveni altfel. Oricând, lafelii pot întoarce roata pentru a transforma nevoia de stabilitate în dorință de schimbare, iar altfelii pot fi oricând constrânși să-și transforme dorința de creativitate în nevoia de responsabilitate. Cu toții ne naștem, cred eu, cu o sumă egală de nevoi și dorințe. Modul în care le scoatem la suprafață depinde de alegerile noastre în viață.

E atât de simplu. Și atât de complicat.