V-ați întrebat vreodată dacă și de ce ar trebui s-o iubim pe Kovesi? Am descoperit această dilemă amoroasă în momentul în care am postat pe Facebook următorul text: Când PSD dă cu hate, oamenii noi dau cu love. Corupția poate fi învinsă! Nu abandonăm! ❤️ DNA. ❤️ Kövesi.

Imediat după ce am dat publish la această postare mi-au apărut în minte dubii și întrebări. Prea multe inimioare, mi-am zis. Prea riscant să-ți spui speranța într-un singur om. Îmi doream ca DNA să nu depindă de Kövesi pentru a fi iubit. Oamenii vin și pleacă. Instituțiile rămân. Am decis să editez postarea și să șterg inimioara către Kövesi. La câteva minute am cedat din nou și am adăugat inimioara pe care Kövesi o merita! Dilema mea ajunsese la următoarea concluzie:

Dacă Kövesi este înfrântă, încrederea oamenilor față de DNA dispare. E atât de simplu. Și atât de complicat. Instituțiile statului român nu au ajuns la maturitatea la care să nu depindă de fețele care-i reprezintă. Kövesi este încă fața DNA. Kövesi este încă principalul combatant al penalilor din România. Dacă Kövesi pierde această luptă, penalii câștigă. În timp ce Iohannis privește îngrijorat.

Inimioarele de mai sus nu vin fără o poveste memorabilă. În ziua protestului pentru susținerea lui Kövesi în lupta cu penalii, am decis împreună cu Andreea (prietena curajoasă din liceu) să ne organizăm propriul nostru protest. Simțeam că protestele din Piața Victoriei și din țară au devenit trecătoare și ușor de uitat (și de ignorat), iar protestele virtuale și mai mult. Așa că în noaptea protestului de vineri, 15 februarie 2019, dedicată susținerii lui Kovesi, am decis să decupăm zeci de inimi pline de ardoare pentru DNA și pentru Kövesi dintr-un material de culoare roșie cumpărat de la Obor, iar a doua zi am mers în fața sediului DNA și le-am etalat în zbor în curtea interioară. Am făcut poze și am plecat. Nu știm pe cine am făcut să zâmbească. Cu siguranță nu pe jandarmi. Dar noi sigur vom zâmbi la bătrânețe povestind despre acțiunile civice pline de inimioare din tinerețea noastră. 

Cred că povestea candidaturii lui Kövesi la funcția de procuror șef european este pe departe cel mai important subiect politic al momentului care va afecta nu doar alegerile europarlamentare. E un subiect care va dura (mult timp) și care va fi speculat politic. Deznodământul ne va afecta pe toți. E o luptă din care nu pot ieși doi învingători. Pentru cei care au dubii față de Kövesi și moralitatea ei le spun un singur lucru: cine credeți că este principal responsabil pentru corupția din România? Politicianul sau procurorul? Dragnea sau Kövesi? Răspunsul e evident. Dragnea, politicianul, o vrea pe Kövesi mută și tăcută. Lupta anticorupție a fost și va fi speculată politic, dar să nu uităm de ce există DNA. Nu pentru persecuții politice comandate, ci pentru a pune legea în aplicare. Pentru a-i persecuta pe cei care o încalcă și pentru a-i apăra pe cei care nu o încalcă. Dacă nu și-ar fi făcut treaba conform legii, DNA și Kövesi nu ar fi fost un subiect atât de controversat, iar pesediștii nu ar fi atacat-o atât de vehement. Cred că întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, indiferent dacă o simpatizăm sau nu pe Kövesi, indiferent de culoarea politică, este următoarea: Ne dorim ca tuturor politicienilor, indiferent de partid sau funcție publică, să le fie frică atunci când au oportunitatea conștientă de a fura? Până acum le-a fost frică. Și le este în continuare. Eu cred că e bine așa. 

Deci ❤️ DNA ❤️ Kövesi

*

Despre candidatura lui Kövesi la Șefia Parchetului European:

Kövesi și-a trimis candidatura pentru funcția de procuror șef european către Comisia Europeană, fără obligația notificării guvernului sau ministrului justiției. Ocupat cu finalizarea bugetului țării (așteptat cu întârziere de 3 luni) și cu modificarea legilor justiției (mult așteptate și ele de penalii disperați de la guvernare) guvernului României ajunge să-i scape de sub control (din nou) ascensiunea lui Kövesi. Probabil a aflat odată cu restul lumii că fostul procuror șef al DNA (revocat din funcție în 2018 strict pe considerente politice și nu profesionale de către guvernul penal PSD-ALDE) a fost selectat de către o comisie de experți ca favorit principal pentru funcția de procuror șef european. 

Au fost selectați 3 candidați finali. Kövesi pe locul 1, un francez pe locul 2 și un german pe locul 3. O, ce veste minunată! Mândria poporului român atinge noi culmi. Prima poziție de top a României din Uniunea Europeană dobândită prin concurs și pe merit (nu obligatoriu prin tratatele Uniunii). Efectul sloganului PSD din 2016 în sfârșit dă roade. Uite unde putem ajunge dacă îndrăznim să credem în mândria de-a fi români! Doar că sloganul PSD s-a schimbat brusc în Fraților, v-am mințit. Kövesi trebuie înfrântă. Nu contează cum. Trebuie să-i zdrobim credibilitatea și vom face tot posibilul să nu ajungă procuror șef european. Luați hățurile și dați bice, treceți, batalioane române, DNA. Avem o (altă) misiune! Aici începe debanda și penibilul de care numai PSD e capabil!

Într-o zi de miercuri la ora 8 seara un polițist timid bate la ușa lui Kövesi și îi transmite deloc timid că este invitată să se prezinte în fața secției de investigare a magistraților (o secție specială creată în urmă cu o lună) în calitate de suspect într-un dosar depus de condamnatul și fostul deputat Ghiță (cum a depus citația nimeni nu a aflat, dat fiind că este căutat de Interpol în lumea largă – la sârbi – și e de negăsit de doi ani de zile – fie la sârbi, fie la sediul PSD). A doua zi dimineața europarlamentarii pesediști au început fără jenă măcelul anti Kövesi. Mailuri peste mailuri către tot Parlamentul European ca nu cumva vreun european (fără cap) să voteze pentru Kövesi care este anchetată într-un dosar important. Investigarea lui Kövesi de către secția specială a fost stabilită exact în ziua de vineri (două zile mai târziu), ziua în care Kövesi trebuia să se prezinte la Bruxelles pentru a-și susține candidatura la funcția de procuror șef european. Le-a făcut pe amândouă! Și câte va mai face această femeie. Așa să ne-ajute Dumnezeu! 

Până atunci ❤️ Kövesi ❤️ DNA

*

Îmi vine în minte un interviu cu fiul lui Radu Mazăre pe numele lui Răducu Mazăre care, în urma sentinței tatălui lui, declara: Eu sunt aici în Atanarivo, Madagascar. Îl vizitez pe tata în fiecare zi. Îi duc de mâncare. Sigur, acum nu trebuie să-l victimizăm pentru că nici el nu vrea treaba asta. Doarme pe o saltea de burete. Se duce la o baie comună pe hol, cu restu’! Dar este ok, și moral, și fizic. Într-adevăr, este uimit de bunătatea și căldura sufletească a oamenilor pe care nu a mai întâlnit-o în România demult.

Răducu, ce face tătucu? Aș vrea să purtăm o discuție sinceră, noi doi. O discuție despre tine și viața ta. Te consider un băiat inteligent care are ceva de oferit omenirii. Dar înainte să oferim (amândoi) ceva omenirii, trebuie să fim sinceri unul cu altul. Asta e sinceritatea mea. Un cadou care doare. Lumea mea funcționează prin întrebări (prea multe) pe care ți le voi pune și ție ca să nu-mi consum doar eu timpul cu ele. Ești încă tânăr și sunt curios cum te-a afectat intrarea tatălui tău la închisoare. Ce-ai simțit? Cum te-ai schimbat? Te-ai simțit nedreptățit când numele tău de familie a intrat la închisoare? Speriat? Trist? Frustrat? A fost o perioadă grea pentru tine și familia ta? Ai vorbit despre aceste greutăți cu cineva sau ai așteptat ca timpul să scufunde această amintire neplăcută într-un sertar al memoriei? 

Oricât de mult îmi doresc să fiu corect față de tine, trebuie mai întâi să fiu sincer. Numele tău de familie mă deranjează. Nu e vina ta. Dar din păcate pentru tine, memoria colectivă nu funcționează în beneficiul tău. Memoria colectivă îți va distruge orice speranță că meriți mai mult (tu și fericirea ta). Că visurile tale au valoare. Că timpul tău pe acest pământ nu va fi irosit. Mă întreb ce fel de nume vor moștenii copiii tăi, Răducu? Ce fel de memorie colectivă va scoate sau păstra în închisoare numele de Mazăre? Ce vei face tu pentru această moștenire? Vei continua să furi copilăria copiilor tăi, așa cum tatăl tău a furat copilăria a milioane de copii care s-au izbit (fără voia lor) de crunta realitate a unei Românii corupte și nepăsătoare? Sunt milioane de copii, Răducu, care nu au avut norocul tău. Sau ghinionul. Nu mă pot decide. Această realitate se numește corupție, Răducu, și ea încă există pentru că e compusă din oameni ca tatăl tău (care n-au intrat la închisoare și care prejudiciază statul român și alocațiile copiilor cu sute de milioane de euro). Mergi oriunde în România și întreabă oamenii de rând ce cuvinte le vin în minte când aud numele de Mazăre. Te-ai putea apăra spunând că justiția e coruptă și că tatăl tău nu a greșit cu nimic. Probabil și el îți spune aceleași lucruri pentru că ochii tăi sunt prețioși pentru el (sau reflecția lui în ei)! Te-ai putea apăra spunând că nu este corect să te tragem pe tine la răspundere pentru faptele tatălui tău! Te-ai putea apăra spunând și facând orice ar avea legătură cu tatăl tău. Asta este viața pe care ți-o dorești, Răducu? Să rămâi în umbra tatălui tău? Să-ți onorezi numele de familie prin validarea greșelilor pe care le-a făcut tatăl tău? Ce e mai important pentru tine, Răducu? Fericirea ta sau fericirea altora? Când vei afla răspunsul la această întrebare, vei înțelege la ce oameni va trebui să renunți și cu ce oameni noi va trebui să te înconjori în viața ta. 

Asta este sinceritatea mea. O aștept și pe a ta. Încerc să-mi imaginez fericirea ta fără ea. 

*

Discuție în stradă la strâns de semnături cu un cetățean. Aoleu, nu-mi zice mie de „fără penali în funcții publice”, e mai multă corupție în justiție decât în parlament. Procurorii sunt mai răi decât politicienii!

Oameni buni, români și neromâni, nimic și nimeni nu e perfect. Pentru cei care cunosc sistemul justiției mai bine ca mine, sunt sigur că este departe de a fi perfect (pentru că oamenii sunt imperfecți), iar acest sistem (inclusiv DNA-ul) ar trebui auditat regulat și îmbunătățit pentru a evita aroganța și lipsa de respect cu care unii procurori îi tratează pe inculpați și pe martori (uneori poate chiar ilegal – iar astfel de oameni ar trebui excluși din sistem). Dar, este un mare dar să avem un stat de drept care chiar să funcționeze în România. Și funcționează. Nu e perfect, dar e mult mai bun decât acum 10 ani. Și mult, mult mai bun decât acum 20 de ani. Întrebările logice pe care un om liber ar trebui să și le pună sunt următoarele: Există corupție în România? Dacă bifezi cu da, atunci întreabă-te: cine a furat cel mai mult în ultimii 30 de ani? Politicianul sau procurorul? În funcție de răspunsul pe care-l dai, pot să-ți spun dacă România este un stat paralel sau un stat de drept! Faptul că procurorii au ajuns un subiect fierbinte în România după ce a fost condusă timp de 30 de ani de politicieni corupți și imorali înseamnă că-și fac treaba destul de bine, iar pentru acest lucru eu îi felicit și îi respect! Nimic nu ar funcționa pe acest pământ dacă oamenii răi n-ar fi trași la răspundere de către oamenii buni. Deci, da, de-asta îți vorbesc despre fără penali în funcții publice!