Nu am realizat că sunt unul dintre românii privilegiați până la festivalul European Film Week of the Invisible Roma, organizat în aprilie 2018 de Ambasada Suediei la București și alte institute culturale europene. Un festival de film despre romii invizibili din Europa, acei romi pe care nu îi vedem ca fiind romi, pentru că nu confirmă stereotipul pe care noi, majoritarii, neromi, îl avem față de ei. Acei oameni care navighează viața prin muncă și reguli, pentru a-și atinge visele, ca oricare dintre noi, dar cu muncă dublă și cu teama de a spune că sunt romi. De ce? Din cauza percepției noastre despre ei! Ei sunt romii invizibli pe care mi-aș dori să-i cunoaștem mai bine, să-i vedem, să-i ascultăm. Fără prejudecăți, fără superioritate, fără falsitate. Realitatea în care trăim spune multe, nu doar despre romi, ci și despre neromi! Despre români.

Am crescut într-o casă a familiei din străbuni unde am locuit 18 ani fără să-mi fie teamă că aș putea fi evacuat. Am avut acces la educație și la servicii publice fără să aflu ce înseamnă discriminarea, fără să aud vorbe de genul dacă nu ești cuminte te dau la români, fără să fiu obligat să stau în ultima bancă la școală doar pentru că sunt român, fără să îmi fie teamă zi de zi că o să mă înec ca românul la mal! Pe stradă nu mi-a fost rușine de identitatea mea sau de culoarea pielii mele. După terminarea liceului, au urmat 10 ani de dezvoltare personală și profesională care nu ar fi fost deloc posibili fără baza celor 18 ani de acasă (școală, zi de zi, casă și masă, zi de zi, apă caldă, zi de zi, acces la doctor, zi de zi, și libertatea de a fi eu însumi, zi de zi!). Nu vorbesc despre o viață fără griji sau probleme, ci despre o viață cu mai puține griji și probleme.

Nu m-am simțit un român privilegiat până într-o seară, în perioada festivalului, când am realizat că, pe lângă privilegii, sunt vinovat și de ignoranță. Două copile rome cerșeau în față la Cinema Union în București. Aveau 7 și 12 ani, stăteau pe un carton și nu erau încălțate decât cu niște șosete murdare. În cinema era un film artistic despre comunitatea romă din Polonia, iar eu le-am întrebat dacă vor să vadă un film la cinema. Au zis daaa din prima! Haideți! Dar ne primesc? întrebă fata cea mare. În astfel de momente, îmi tresar în minte luptele cu autoritățile statului paralel (acel stat paralel cu dorințele și nevoile noastre) care îmi cresc pulsul motivației până ajung la ultimul om din lanțul interminabil al (i)responsabilității României instituționale cu care ne confruntăm zilnic. Am zâmbit și am zis o să vedeți! Au stat la film aproape o oră, când probabil au realizat că timpul petrecut la cinema nu le va oferi masa de care aveau nevoie ziua următoare și au decis să plece. Imediat după terminarea filmului, am plecat și eu de la cinema cu o prietenă (și ea de etnie romă) și le-am văzut din nou pe cele două copile rome cerșind, de data asta în fața unui bar. Le-am salutat, am trecut pe lângă ele și în libertatea mea de Disneyland i-am zis prietenei, hai să ne întoarcem, le luăm ceva de mâncare și poate vorbești și tuuu cu ele! Mi-a zâmbit discret, le-am luat de mâncare, am vorbit cu ele și apoi, în continuarea drumului spre casă mi-a oferit un duș rece, un reality check de care aveam nevoie să realizez că tuuu poate fi oricine, nu doar o persoană de etnie romă! Nu este ok să folosești termenul de țigan, mi-a mai zis! Tu, ca nerom, nu ai acest drept. Țigan înseamnă om de neatins, vine din grecescul athinganoi sau athingani care practic înseamnă de neatins, intangibil, păgân, impur. Acest termen a fost folosit sute de ani pentru a numi sclavii romi în perioada robiei. Sclavia (robia) a durat 500 de ani, timp în care romii din România nici nu visau că vor avea posibilitatea să aibă o casă din străbuni, numai a lor, de unde să nu le fie teamă că vor fi evacuați de atotputernicii care îi stăpâneau (instituții boierești care dăinuiesc și azi în diferite forme). Imaginează-ți (printr-o comparație incomparabilă) cum ar fi ca de mâine toată Europa să ne spună nouă, românilor: 

– Voi de azi vă numiți daci. Așa ni se pare nouă că vi se potrivește numele și cum noi suntem majoritari în Europa, avem dreptul să vă numim cum vrem noi, nu așa cum vreți voi! 
– Dar noi nu vreeem, spuneți-ne români! 
– Prea târziu, deja ne-am obișnuit cu numele de dac. Hai că o să vă obișnuiți si voi, deja am convins jumătate din români să folosească termenul de dac! Mai așteptați 100 de ani și o să vedeți, vom uita de toată povestea. 

Frate, da’ nu-i OK să-i numim romi pe țigani, pe bune, o să creadă toată Europa că suntem numai țigani în România. De unde o fi venit și denumirea asta de rom? A fost creată intenționat să semene cu România! Tough luck. Denumirea de rom în limba romani există de peste 2000 de ani. Rom înseamnă om și denumirea de rom este folosită în zeci de limbi europene, în italiană, în suedeză… nu doar în română, deci asemănarea este doar o coincidență. Conștientizarea însă, nu! Cuvântul țigan nici măcar nu există în limba romani, iar unii romi acceptă să fie numiți țigani tocmai pentru că nu vorbesc limba romani și nu cunosc semnificația cuvântului țigan din lipsa educației. Să fim serioși, dacă România are o reputație atât de proastă doar din cauza romilor, ce fac milioanele de neromi români din străinătate cu imaginea României? Oare să fie și ei, românii invizibili din Europa cărora le este teamă să spună că sunt români? Doar întreb!

Dar de ce nu reușesc să se ridice romii din România așa cum se ridică românii care muncesc? Până la urmă au aceleași drepturi și responsabilități ca românii, ba chiar sunt discriminați pozitiv. În primul rând, nu există romi vs. români. Romii din România sunt români și vor rămâne români! Deal with it! Ce putem schimba este percepția (și încrederea) pe care o avem unii față de alții. Sunt 2 milioane de romi în România (10% din populația țării) și reprezintă cea mai mare populație de romi din Europa. Again, deal with it! 80% dintre ei trăiesc sub pragul sărăciei. Ei sunt cu adevărat romii invizibili. 

Problemele cu care se confruntă comunitatea romă sunt complexe, nu doar în România, ci în întreaga Europă, dar una predomină: discriminarea! În gând și în fapte. Punctul de plecare al comunității rome este la pași gigantici distanță față de cel al comunității nerome. Este o realitate, un adevăr, ascuns în 500 de ani de sclavie. Ce doresc să evidențiez este faptul că o mare parte dintre românii neromi sunt privilegiați și adesea ignoranți! Copiii romi au dreptul să viseze că nu se vor îneca ca țiganul la mal și este datoria noastră, atât a romilor cât și a neromilor, să le oferim această șansă, prin a-i trata ca pe niște copii de om! La această lume putem contribui fiecare dintre noi atunci când evităm să folosim termenul de țigan sau sintagme discriminatorii (online și offline). Măcar atât. Mai mult de atât vor face alții, nu? Întreabă-te ce ai face tu, dacă realitatea și educația copiilor romi de azi ar reprezenta 10% din pensia ta de mâine? Întreabă-te ce ai face tu, cu o zecime din salariul tău în cazul în care ți-ar fi luată? Întreabă-te. Înainte să folosești termenul de țigan. Înainte ca un diriginte să trimită un copil rom să stea în ultima bancă doar pentru că este rom. Înainte ca un angajator să refuze un părinte rom pentru că riscă să nu se adapteze. Înainte să punem un anunț pe OLX de închiriere a unui apartament cu mențiunea exclus romi! Da, 10% din pensia sau salariul tău! Întreabă-te!

Așa arată discriminarea în România secolului XXI:

Anunț pe OLX (unul dintre sutele de acest gen): Închiriez apartament 2 camere, zona vest, etaj 1, semicomandat, mobilat, utilat… exclus romi și agenții.

Comentariu pe Youtube: Tot respectu pt tigani cultivati si cu mentalitate europeana… da tre’sa facem ceva cu ceilalti care ne fac de tot rasul lumii tre’sa facem buletine si pasapoarte speciale pt ei ca altfel fac romania de râs..

Cum ar putea arăta viitorul romilor într-o Românie europeană?

România poate deveni pionierul reabilitării imaginii despre romi în spațiul internațional, a declarat Directorul Teatrului Excelsior, unde piesa de teatru Marea Rușine a fost inclusă în primul repertoriu permanent al vreunui teatru de stat din România, un moment istoric în contextul cultural românesc. Istoria sclaviei romilor lipsește din manuale, lipsește din mentalul colectiv și lipsește din discuțiile societății românești.

Întreabă-te cât de privilegiat ești înainte să judeci și să arunci cuvinte preluate automat din spațiul public și familial în care te afli. Dacă ne-am pune mai mulți astfel de întrebări, cred că ne-am dezvolta mult mai rapid și mai inclusiv ca societate. Spre binele tuturor.