Europa este atât de puternică pe cât este cea mai slabă verigă a ei. Chiar dacă sărăcia încă îi afectează încrederea și imaginea în Europa, România are mai multe atuuri decât motive de depresie. Dacă românii învață să profite de pe urma oportunităților și au mai mare încredere (unii în alții), România poate recupera decalajele dintre vest și est în câteva decenii. Vesticii se dezvoltă expansiv, esticii se dezvoltă exponențial. Esticii învață din lecțiile vesticilor și au sete pentru progres. Deși nu a avut o poziție istorică favorabilă, România are o poziție geografică strategică pentru viitorul Uniunii Europene. Turcia și Rusia vor juca un rol important în echilibrul Europei în următoarele decenii, iar România poate contribui la echilibrul politic al regiunii Mării Negre. România poate fi un catalizator pentru parcursul european al țărilor balcanice și al Republicii Moldova. România are un spirit pro european și un entuziasm reformator pe care Europa îl așteaptă cu nerăbdare. Vesticii au obosit să mai apere Europa. România este singura țară din est care are dorința și puterea politică de a deveni un jucător principal în viitorul Europei. Dar până atunci, mai avem mult de muncă pentru a recupera decalajele economice și sociale care încă afectează viața a milioane de români (europeni). Dacă suntem norocoși le putem face în paralel. Dacă suntem superstițioși, ne vom pierde timpul (și norocul) și vom rata din nou oportunități istorice așa cum am mai ratat în trecut. Ce alegem? Păcat că nu știm să ne valorificăm țara sau haideți să ne valorificăm țara? Acestea sunt singurele opțiuni. Teoretic, niciunul dintre noi nu este personal responsabil pentru deciziile țării în care trăim și nu ar trebui să simțim niciun fel de mândrie sau rușine atunci când ne gândim la România. Și cu toate acestea, milioane de români se feresc să-și asume identitatea de români atunci când părăsesc România și milioane de români se mândresc cu identitatea de români atunci când România câștigă medalii sau este lăudată de străini. Atunci, câtă mândrie și rușine ar trebui să simțim în numele României? Toată și deloc. Cred că singura modalitate prin care putem contribui la dezvoltarea României este prin dezvoltarea noastră individuală, personală și profesională, care adunată și manifestată, devine colectivă. Devine o altfel de Românie. O Românie mai bună.

Modernizarea României nu este un act de magie, ci un efort susținut, canalizat în acțiuni concrete pentru atingerea unor obiective clare. E atât de simplu. Și atât de complicat. De ce complicat? Pentru că românul este într-o concurență continuă cu toată lumea. Cu vecinul. Cu străinul. Cu colegul. Cu trecutul. Cu prezentul. Mai puțin cu el însuși! Și mai ales cu viitorul! Unirea face puterea, spun mulți. Vorbe goale, fără fapte. O națiune devine puternică atunci când oamenii au încredere unii în alții și mai ales în ei înșiși. Europa devine puternică atunci când națiunile ei sunt puternice și solidare. Nu cred în naționalismul rudimentar, cred în naționalismul sedimentar (sănătos). Naționalismul sănătos înseamnă să fii mândru de regiunea și țara în care te-ai născut, oriunde te-ai afla în lumea asta. Naționalismul sănătos înseamnă să-ți înveți copiii limba maternă fără să le interzici să învețe și alte limbi străine. Naționalismul sănătos înseamnă să gătești rețete internaționale cu ingrediente locale. E atât de simplu. Și atât de complicat. Îmi doresc să ai (mai multă) încredere în propria rețetă, române. Îți doresc să fii (mai) sănătoasă, România. Eu voi fi bine (oriunde în lumea asta), dar îmi doresc să fii și tu bine (oriunde în lumea asta). Din suflet, îmi doresc.