Există două moduri de-a face politică. Politica prin (din) frică și politica din (prin) speranță. 

Politica prin (din) frică creează diviziune între oameni. Investește energie în atenționarea cetățeanului de pericolele care există, deseori imaginare și hrănite prin minciuni. Îl avertizează pe cetățean de răul care poate veni peste el dacă nu se ferește de celălalt. Frica de celălalt diferă în funcție de nevoile politicianului și poate însemna frica de străini, frica de Soros, frica de corporații, frica de justiție sau de statul paralel și orice îi poate convinge pe oameni că el e răul cel mai mic pe care ar trebui să-l voteze. Acest politician sădește neîncredere între oameni și are o atitudine aparent invincibilă. Nu vorbește despre ce (poate) face el, ci despre ce (poate) face celălalt. 

Politica din (prin) speranță creează unitate între oameni. Investește energie în a asculta diferențele dintre oameni. Acceptă critica și caută potențial. Discursul politicianului face referire la planurile de viitor pe care le are și la pașii care trebuie urmați pentru a ajunge la acel viitor. La progres. Politicianul care face politică prin speranță vorbește despre ce poate face el alături de ceilalți oameni, nu împotriva celuilalt, chiar și atunci când acesta nu a votat pentru el. Spune lucrurilor pe nume, cu bune și cu rele, pentru că numai prin adevăr poate câștiga încredere și poate construi. Orice. 

Politica prin speranță necesită mai mult timp decât politica prin frică. Dar construiește (prin) adevăr. Numai așa putem evolua. Individual și colectiv. 

Nu realizăm că fiecare dintre noi face politică, zi de zi, alegere de alegere. A face politică înseamnă a avea un scop și a încerca să îți atingi acel scop prin influență și putere. Politica înseamnă să încerci să reduci nivelul sărăciei sau rata abandonului școlar într-o comunitate. Politica înseamnă să comunici un mesaj sau un sentiment prin artă. Politica înseamnă să crești numărul susținătorilor care îți consumă cuvintele și ideile. Politica înseamnă să lupți pentru drepturile și cauzele apropiate sufletului tău. Politica înseamnă să convingi fata de care te-ai îndrăgostit să accepte invitația ta la un apus de soare. Politica înseamnă să trăiești cât mai fericit posibil oriunde în lumea asta. Toate aceste scopuri diferite pentru fiecare om pot fi atinse numai prin influență și putere (zi de zi, alegere de alegere). Însă dacă faci politică (involuntar și inconștient) nu înseamnă neapărat că devii politician. Politicianul este o specie aparte a omului care are nevoie de un partid politic sau de o funcție publică pentru a-și atinge scopul, iar scopul politicianului este la fel de diversificat ca scopul omului. 

Politicienii adevărați sunt puțini (oriunde în lumea asta). Politicienii adevărați intră în politică pentru a încerca să schimbe viețile altor oameni (în bine). Politicienii adevărați sunt empatici (știu să asculte și să se identifice cu gândurile și trăirile altor oameni). Politicienii adevărați sunt lideri (știu să inspire și să motiveze alți oameni să își atingă potențialul). Politicienii adevărați sunt altruiști (știu să își extragă propria fericire din fericirea altor oameni). Mulți dintre politicienii lumii (chiar și cei adevărați) se pierd în vâltoarea politicii (surprinzătoare și sofisticate din cauza naturii umane) și devin în timp politruci (uită scopul inițial pentru care au intrat în politică). 

A fi politician este o onoare și în același timp, un risc pe care aleg să mi-l asum (acela de a uita cine sunt și motivul pentru care am intrat în politică). Dar am învățat că omul care nu riscă nimic, nu face nimic și nu are nimic. Am învățat că viața e prea scurtă să nu o trăim memorabil și în același timp responsabil. Am ales politica pentru a nu avea regrete. Pentru a-mi testa motivația de a schimba România. Pentru a-mi demonstra din nou că oamenii care încearcă reușesc. În politică, îmi doresc, în primul rând, să fiu consecvent și perseverent cu ceea ce-mi propun. Îmi doresc ca mai mulți oameni noi, cu o atitudine și energie nouă, să intre în politică și să demonstreze că schimbarea e posibilă. Dar cel mai mult, îmi doresc ca românii de pretutindeni să-și asume responsabilitatea și riscul schimbării pe care (ei înșiși) și-o doresc și să meargă la vot. Fără sprijinul și implicarea asumată și publică a românilor, oamenii noi ca noi nu vor avea o voce în politică. Cred cu tărie că această voce e importantă pentru resetarea politicii și a administrației publice în România. Gradual. Roma nu a fost construită într-o zi, iar România mai are de construit și nia, nu doar Roma.

2020 este doar începutul. Greul începe de-abia după!